4.1.3. Corectura la Oficiu
Corectorii, aducând o privire proaspătă asupra textului care urmează a fi publicat, au sarcina controlului lingvistic (respectarea regulilor și convențiilor specifice limbii) și tehnic (convenții tipografice).
Corectorii, aducând o privire proaspătă asupra textului care urmează a fi publicat, au sarcina controlului lingvistic (respectarea regulilor și convențiilor specifice limbii) și tehnic (convenții tipografice). Pe de altă parte, corectorii nu sunt revizori: ei trebuie să rămână neutri față de intențiile autorului, care rămâne întotdeauna singurul judecător în ceea ce privește fondul textului.
Pregătirea pentru tipar a manuscriselor
Manuscrisele ajung la corectori pentru pregătirea pentru tipar (pregătire tipografică și lectură a textului). Această etapă anterioară intrării în producție are rolul de a corecta greșelile de ortografie și de gramatică, de a scoate în evidență impreciziile și incoerențele, pentru a face ca mesajul să fie perfect inteligibil. Omogenitatea tuturor elementelor manuscrisului trebuie, de asemenea, să fie verificată minuțios. Orice neclaritate se tratează în strânsă colaborare cu serviciul autor.
Corectorii au grijă, de asemenea, să armonizeze textul cu regulile și convențiile interinstituționale din prezentul ghid de redactare.
La cererea serviciului autor sau cu acordul prealabil al acestuia, se pot efectua intervenții editoriale mai profunde (revizuire editorială a textului).
Numerotarea paginilor manuscrisului, care trebuie să fie realizată în prealabil de către serviciul autor, se controlează și, după caz, se completează. Orice element lipsă al manuscrisului trebuie să fie semnalat pe loc. Trebuie să se verifice, de asemenea, concordanța referințelor din text cu notele de subsol.
Concordanța dintre diferitele versiuni lingvistice ale unui manuscris intră în aria de competență și în atribuțiile serviciului autor. Totuși, după caz și atunci când serviciul autor acordă termene suficiente, Oficiul pentru Publicații poate să efectueze această concordanță.
Principalul obiectiv al pregătirii pentru tipar este de a facilita munca de elaborare, pentru a se economisi eventualele cheltuieli suplimentare ulterioare. Calitatea manuscrisului primit de tipograf reprezintă, prin urmare, un factor major în continuarea procesului de producție. Conformându-se indicațiilor referitoare la elaborarea și prezentarea manuscriselor (a se vedea punctul 4.2) și veghind la o calitate ireproșabilă a textului, autorii pot limita costurile de producție și pot contribui la rapiditatea acesteia (bunul de tipar poate fi dat chiar pe primele șpalturi).
Un manuscris defectuos poate fi trimis înapoi autorului său.
Un manuscris bun garantează o producție rapidă și de calitate.
Șpalturi și corecturi ale autorului
Șpalturile se revizuiesc de către corectori, care verifică dacă textul corespunde manuscrisului și regulilor în vigoare pentru fiecare limbă. În același timp, se trimite un set de prime șpalturi serviciului autor pentru aprobare și introducere a unor eventuale corecturi de autor.
Corecturile de autor pe șpalturi trebuie să se limiteze la esențial. Serviciul autor are grijă să realizeze corecturile de autor într-un mod clar, lizibil și în așa fel încât corectorul să nu fie constrâns să revizuiască lucrarea rând cu rând (corecturi cu culoare roșie, clar vizibile, eventual înconjurate sau marcate pe margine; a se evita notarea corecturilor de autor pe o filă separată).
Tipograful consideră drept corectură de autor – facturată suplimentar – orice corectură pe șpalt care diferă de manuscrisul inițial (îmbunătățiri, rectificări, armonizări, actualizări, clarificări necesare ca urmare a unui manuscris confuz sau insuficient pregătit…). În acest stadiu nu mai trebuie să se modifice întorsăturile de frază, nici să se actualizeze date în cifre primite în ultimul moment și mai recente decât perioada de referință a lucrării, nici să se adauge semne de punctuație în încercarea de a se atinge o perfecțiune iluzorie.
Toate adăugirile și eliminările, de la o simplă virgulă și până la un întreg paragraf, reprezintă corecturi de autor, care trebuie, pe cât posibil, să fie evitate, din cauza eventualelor întârzieri și a costurilor pe care le produc. Aceste costuri pot atinge valori importante și, la prima vedere, disproporționate față de corecturile cerute. O minimă modificare poate duce la refacerea unor întregi paragrafe, la o nouă tehnoredactare a mai multor file sau chiar a întregii lucrări, cu efecte eventuale asupra paginării, a cuprinsului sau a referințelor din interiorul textului (în cazul modificărilor considerate indispensabile, serviciul autor poartă răspunderea schimbărilor care rezultă din acestea).
Compoziția necesită, în general, două șpalturi. În stadiul primului șpalt, corectorul face o relectură completă a textului, comparându-l cu manuscrisul; el verifică dacă sunt prezente toate elementele textului și dacă au fost respectate toate instrucțiunile tipografice. După aceea, cel de al doilea șpalt permite verificarea corecturilor aduse primului șpalt. Nicio corectură de autor nu ar trebui să se admită în stadiul celui de al doilea șpalt.
În ceea ce privește publicațiile periodice sau urgente și în funcție de termene, serviciile autor trebuie să respecte o dată de încheiere a redactării. Această exigență permite nu numai livrarea la termen, dar și evitarea corecturilor de autor de ultim moment și, în consecință, a cheltuielilor suplimentare.
În sfârșit, se atrage atenția că Oficiul pentru Publicații nu poate să accepte să execute corecturi de autor fără acordul formal al serviciilor ordonatoare de credite.