8.1. Trimiteri la note de subsol

Trimiterile la notele de subsol pot apărea sub formă de cifre, asteriscuri sau litere și sunt identice în toate versiunile lingvistice.

Aspectul trimiterilor la notele de subsol este același în toate versiunile lingvistice. Există două posibilități:

• spațiu fix, cifră la umăr (superscript) între paranteze rotunde:

  Având în vedere cele de mai sus(¹), nu este de competența Curții să definească modalitățile prin care statul membru interesat trebuie să se conformeze hotărârii care constată încălcarea(²), deși Curtea poate preciza întinderea acestei obligații(³).

• spațiu fix, asterisc între paranteze rotunde; acest semn se folosește pentru note care, într-o lucrare sau în publicații periodice, revin cu regularitate.

  Cifrele sunt preluate din publicația Eurostat(*).

În general, notele de subsol sunt așezate în josul paginii pe care se găsește trimiterea la nota de subsol. Sunt culese cu un corp de literă mai mic (de regulă, cu două puncte) decât restul textului, de care se separă printr-o interlinie și o linie orizontală. Se pot numerota începând de la 1 pe fiecare pagină sau numerotarea poate fi continuă. Notele pot fi, de asemenea, grupate la sfârșitul unui capitol sau al unui volum.

În Jurnalul Oficial, notele de subsol se numerotează continuu. Dacă documentul publicat în JO este însoțit de anexe, numerotarea notelor de subsol se reia de la „(¹)” în fiecare dintre aceste anexe.

Trimiterea la nota de subsol (inclusiv parantezele) este întotdeauna culeasă cu caractere drepte (chiar și atunci când textul sau titlul din care face parte este cules cu litere cursive sau aldine).

Dacă o trimitere la o notă de subsol face parte dintr-un tabel, textul notei corespunzătoare se găsește obligatoriu în interiorul chenarului tabelului (iar nu în subsolul paginii).